9 decizii privind adoptarea CCR cu efect în 2021 (2023)

Curtea Constituțională a României (CCR) a ales-o pe cea mai influentă9 decizii de admiterepe care l-a anunțat în 2021. Printre acestea se numără trei care vizează măsuri legale adoptate în contextul pandemiei de virus corona, dar și altele care vizează avocații, redactarea și explicarea hotărârilor penale sau calcularea amenzilor în ziua desfășurării unui trafic. -functie aferenta. persoane juridice.

În total, în ultimul an, Curtea Constituțională a emis 904 de sentințe, dintre care 49 au fost admise. În plus, aproape 4.000 de notificări CCR au fost înregistrate în 2021.

2. Hotărârea nr. 392 din 8 iunie 2021 cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 sec. 2 art 4 perechi. (1) teza a doua și art. 72 sec. (1) Legea nr. Nu. 55/2020 privind anumite măsuri de prevenire și suprimare a consecințelor pandemiei de Covid-19, art. 72 sec. 2 din aceeași lege, în raport de art. 42 de perechi. (3) Decretul de urgență al Guvernului nr. 21/2004 privind sistemul național de management în situații de criză și prevederile Regulamentului Guvernului privind situațiile de criză nr. 2004/2004. 192/2020 pentru modificarea Legii nr. 192/2020. Rezoluția nr. 55/2020 privind anumite măsuri de prevenire și suprimare a consecințelor pandemiei de Covid-19, precum și lit. a) care modifică art. 7 din Legea nr. Rezoluția nr. 81/2018 privind reglementarea activităților de muncă la distanță (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 688 din 12 iulie 2021)- prin care Tribunalul a declarat neconstituționale dispozițiile art. 72 sec. (2) Legea nr. 55/2020, în legătură cu art. 42 sec. (3) Decretul de urgență al Guvernului nr. 21/2004, precum și rezoluția legislativă a art. 72 sec. (1) Legea nr. Regulamentul-lege nr. 55/2020, potrivit cărora prevederile prezentei legi completează prevederile de drept comun care se aplică în cauzele referitoare la soluționarea plângerilor împotriva hotărârilor Guvernului de instituire, prelungire sau desființare a stării de urgență, precum și ordine și instrucțiuni prin care se precizează aplicarea unor măsuri în stare de alertă. Instanța a arătat că art. 126 sec. 6 din Constituție prevede controlul judiciar asupra actelor administrative ale autorităților publice în cadrul procedurilor administrative, iar prevederile art. 72 sec. 2 din Legea nr. 55/2020 exclude în mod expres aplicarea Legii de procedură administrativă nr. 554/2004, motiv pentru care prevederile art. 72 sec. 1 sec. 1 din Legea nr. claritatea și previzibilitatea care decurg din dispozițiile constituționale ale art. 1 sec. 1 st. 5. în ceea ce privește stabilirea procedurii judiciare aplicabile acestor procese, din cauza redactării dispoziției nu se poate stabili care sunt „standardele dreptului comun care se aplică în speță”. Mai mult, Curtea a reținut că lipsa de claritate a dispoziției a avut consecințe directe asupra exercitării dreptului de acces la justiție și a dreptului cuprins în art. 52 sec. 1 din Constituție, în calitate de persoană interesată într-un litigiu juridic. Prin hotărâre sau ordin sau instrucțiune de Guvern emisă în baza Legii nr. 55/2020, regulile procedurale aplicabile nu pot fi specificate. Astfel, se sancționează declarația de neconstituționalitate, limitată de lipsa unei proceduri efective de recurs pentru contestarea hotărârilor Guvernului de instituire, prelungire sau desființare a stării de urgență și a actelor juridice ulterioare.

3. DECIZIA nr. 672 din 20 octombrie 2021privind sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020 pentru aprobarea stării de urgență și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. în același timp pentru prevenirea și combaterea efectelor virusului Covid-19 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1030 din 28 octombrie 2021)- ca urmare, Tribunalul a concluzionat că Hotărârea Parlamentului criticată instituie o nouă formă de control parlamentar asupra hotărârilor Guvernului în ceea ce privește aprobarea/respingerea/modificarea acestora, formă de control care nu există în rândul mecanismelor constituționale instituite pentru reglementarea relațiilor. între organele publice în ceea ce privește regimul de divizare și echilibru al organelor puterii de stat, cuprins în articolul 1, alineatul 4 din Legea fundamentală. Ca urmare, „aprobarea” sau „completarea” măsurilor adoptate de Guvern printr-o hotărâre a Parlamentului nu are temei constituțional, încalcă regimul juridic al hotărârilor Guvernului ca acte de punere în aplicare a legilor cuprinse în art. 108 din Constituție și încalcă art. 61 sec. 1 din Constituție. Totodată, acest act hibrid, lipsit de temei constituțional, creează un regim juridic incert din punctul de vedere al frecvenței de apariție a art. 126 sec. 6 din Constituție, care are drept consecință încălcarea dispozițiilor art. 21 și art. 52 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și dreptul persoanei care a fost încălcat de autoritatea publică. În plus, Hotărârea Parlamentului nr. 5/2020 în baza art. 4 sec. 3 din Legea nr. 55/2020, prevedere legală declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 457 din 25 iunie 2020, ceea ce înseamnă că nici legea ulterioară a Parlamentului nu are temei constituțional și nu produce efecte juridice în sensul art. 147 sec. 1 și 4 din Constituție. Tribunalul a mai precizat că neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020 nu are efect asupra existenței Hotărârii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de urgență și măsurile luate pe parcursul acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor Pandemiei de COVID-19, act normativ independent adoptat în baza prevederilor art. 4 sec. 1 din Legea nr. conform prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020.

2. DECIZIA nr. Ordinul nr. 233 din 7 aprilie 2021cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 perechi (1), art. 405 sec. (2) și (3) și art. 406 sec. (1) și (2) din Legea de procedură penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021)- în care Curtea a constatat că dispozițiile art. 400 sec. 1, art. 405 sec. 3. și art. 406. st. 1 și 2 din Legea de procedură penală sunt neconstituționale, contrar art. 1 sec. 3, art. 21 sec. 1-3, art. 23 sec. ) și articolul 124 alineatul (1) din Constituție și articolul 5 alineatele (1) și (6) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Și anume, Curtea a stabilit că întocmirea sentinței penale pronunțate în primă instanță și în procedura de apel, în fapt, adică în drept, după transmiterea procesului-verbal (hotărârii) dispuse în cauză, privează condamnatul de garanție. de acțiune în justiție, încalcă dreptul de acces la instanță și dreptul la un proces echitabil. Instanța a mai constatat că executarea hotărârii definitive a instanței penale, înainte de justificarea ei de fapt și de drept, este contrară dispozițiilor constituționale și contractuale referitoare la libertatea individuală și securitatea personală, precum și protecția demnității și justiției umane, întrucât îi prețuiește. supremaţia statului de drept. Instanța a înțeles așadar că este necesar ca hotărârea judecătorească să se pronunțe, susținută în fapt și în drept, în ziua publicării.

3. DECIZIA nr. Ordinul nr. 455 din 29 iunie 2021 privind neconstituționalitatea hotărârii Parlamentului României nr. 36/2021 privind eliberarea din funcție a doamnei Renata Weber din funcția de Ombudsman (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 6 iulie 2021)- în care Tribunalul a constatat neconstituțional actul parlamentar privind eliberarea din funcția de avocat al doamnei RW și a precizat că în ziua publicării deciziei în ziarul oficial al României, aceasta revine în funcția de avocat. . Într-adevăr, Curtea a reținut că Parlamentul are posibilitatea de a aplica sancțiunea legală a anulării după verificarea încălcării unor norme legale, indiferent de natura acestora, dar a mai reținut că actualul cadru normativ în care se ia o astfel de decizie prezintă deficiențe grave. în esență, întrucât nu reglementează diferit și limitează scenariile în care pot fi inițiate procedurile de punere sub acuzare. Posibilitatea de rechemare a avocatului poporuluica urmare a încălcării Constituţiei şi a legii„nu respectă condițiile de claritate, predictibilitate și raționalitate. În plus, nici Legea, nici Regulamentul de procedură al Parlamentului nu prevăd procedura în baza căreia se ia decizia de anulare, ci se limitează la determinarea titularului cererii de anulare și a naturii deciziei și că aceasta nu nu garantează dreptul la apărarea persoanei concediate. regula legii. termenul "efectuarea incorectă a funcției„Avocatul Poporului de la art. 9 sec. 2 din Legea nr. "încălcarea Constituției și a legiiși, având în vedere maxima sa generalitate, ea pare defectuoasă în sine ca neconstituțională. Parlamentul a dat acestei formulări un sens și mai larg, extinzând sfera de aplicare a acuzării dincolo de încălcarea legii la aplicarea deficitară a acesteia. conținut, Parlamentul a acționat cu încălcarea articolului 9 alineatul (2). ) din Legea nr. 2 din Legea nr. 35/1997 (5) din Constituție, care stabilește principiul legalității și supremației Legii fundamentale care poate fi revocată, întrucât aceasta trebuie să respecte cerințele legale și constituționale în exercitarea atribuțiilor sale.

4. DECIZIA nr. 670 din 19.10.2021 privind excepția de neconstituționalitate a expresiei „în cadrul înscrierii inițiale în pensie” cuprinsă în alin.3 al art. 170 din Legea nr. 1 din 2011, care au fost convertite din pensii anticipate parțiale stabilite înainte de această dată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 6 decembrie 2021) -prin urmare, Curtea a concluzionat că modalitatea de calcul a pensiei pentru limită de vârstă este reglementată de Legea nr. 263/2010 a fost mai puțin favorabilă pentru pensionari decât metoda de calcul prevăzută de Legea nr. 19/2000, în sensul că sentința „în evidențele originale ale pensiei„Din prevederile art. 3 art.Art.170 din Legea 263/2010 introduce un tratament diferit, întrucât numai beneficiarii de pensie după data de 1 ianuarie 2011, a căror pensie nu va fi transformată într-o pensie parțială anticipată deschisă înainte de această dată,folosește ponderea prevăzută la articolul 170dar nu beneficiarii de pensie după 1 ianuarie 2011, dar calculate din pensiile anticipate parțiale deschise înainte de această dată. Efectuând testul de proporționalitate, Curtea a constatat că diferența de tratament nu avea o justificare obiectivă și rezonabilă, întrucât nu menținea un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Având în vedere că condițiile de pensie sunt prevăzute de Legea nr. 263/2010 mai puțin favorabile decât cele din Legea nr. 19/2000, aceste condiții se aplică și pensiilor convertite în pensii parțiale anticipate. Totuși, având în vedere motivul indicelui de corecție, trebuie să beneficieze și cei care primesc aceste pensii. Legislativul poate sau nu acorda anumite beneficii, cu toate acestea, folosindu-și discreția, statul este obligat să se asigure că beneficiile, odată reglementate, vor fi acordate într-o manieră nediscriminatorie.

5. DECIZIA nr. 708 din 28 octombrie 2021 cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 sec. 2 și art. 137 sec. 3 teza a doua, privind termenul de „trafic” din Codul penal (publicat în Monitorul Român, Partea I, nr. 1160 din 7 decembrie 2021)- prin care Tribunalul a recunoscut neconstituționalitatea dispozițiilor art. 137 sec. 3. propozitia a doua, in legatura cu propozitia "Puterea fiscală„, din Codul penal. Instanța a considerat că legea penală actuală nu definește sensul termenului „Puterea fiscală”, prin urmare instanța stabilește cuantumul corespunzător pedepsei zilnice în cazul determinării unei penalități pentru o persoană juridică cu scop lucrativ. Alte definiții legale ale termenului se regăsesc în legi speciale din domeniile fiscalității și concurenței pe piață, însă ele nu pot fi decât de utilitate limitată, specializate în aceste probleme și traducerea acestuia în materie penală pentru a determina valoarea corespunzătoare plății zilnice. a pedepsei în cazul plății penalității pentru profit persoană juridică este împotriva principiului legalității. Instanța a mai constatat că nici legea penală criticată nu determină/oprește, din punct de vedere temporal, traficul unei persoane juridice orientate spre profit, caz în care instanța stabilește cuantumul zilnic corespunzător amenzii. . Ca urmare a celor de mai sus, având în vedere că amenda aplicată persoanelor juridice responsabile penal este o sancțiune penală, care nu poate fi aplicată acestora decât ca pedeapsă principală, Curtea a constatat că dispozițiile art. 137 sec. 3 lit. sentinta din Codul penal prin prisma expresiei „Puterea fiscală„, nu îndeplinesc cerințele constituționale ale calității legii, adică nu îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate, ceea ce contravine prevederilor alin.5 art. 1 din Constituție.

6. DECIZIA nr. Ordinul nr. 789 din 23 noiembrie 2021 cu excepția de neconstituționalitate a sentinței „nesupusă cercetării disciplinare” a dispozițiilor art. 27⁴⁶(1) lit. b) Actul nr. Comandă nu. 360/2002 privind Statutul poliției (publicată în Monitorul Oficial nr. 59 din 19 ianuarie 2022)- pentru care Tribunalul a înțeles că aparatul juridic criticat face imposibilă ca un polițist, funcționar public cu statut special, să candideze pentru o funcție de conducere legată de vechime în muncă, încălcându-se astfel prevederile art. . 16 perechi (3) în legătură cu art. 41 din Constituție. La testarea proporționalității ingerinței constatate, Tribunalul a constatat că condiția impusă polițistului care a fost admis la concurs de a ocupa o funcție de conducere, și de a nu face obiectul unei cercetări disciplinare, corespunde unui scop legitim, are un scop adecvat. scop, dar nu îndeplinește condiția că este necesar, adică necesar pentru atingerea scopului dorit și disproporționat, adică nu stabilește un echilibru just între interese conflictuale și nu respectă cerința de interferență minimă, adică adoptarea unor reglementări care atinge obiectivul dorit cu o eficacitate egală, respectând în același timp drepturile și libertățile fundamentale deja recunoscute.